Bună, sunt Ana
Cum să zâmbeşti când totul te doare, cum să speri când totul este incert, cum să mergi mai departe când totul îţi spune să te opreşti, cum să îţi faci planuri şi cum să le împlineşti, cum să iubeşti din toată inima, cum să te dăruieşti, cum să te bucuri doar pentru că dimineaţa răsare soarele şi adie un vânticel răcoros şi cum să priveşti liniştit răsăritul lunii şi al stelelor pe cerul în care se topeşte amurgul. Şi, mai ales, cum viaţa e scena aceea minunată care ne încape pe toţi şi unde toţi suntem vedete.
Am fost educatoare… apoi învățătoare, pentru ca asta este specialitatea mea. Și câte nu am învățat eu însămi de la copii.
Lumea trebuie privită cu sufletul, nu prin lentila rigidă şi limitată a regulilor şi principiilor de manual.
Asa ca drumul vietii m-a facut sa poposesc intr-un loc in care pot crea frumosul, in propria mea lume colorata.
Nu încetez să visez. Rând pe rând visurile mele devenit realitate.
