Mă număr printre cei care iși doresc să trăiască printre cărți și oameni cu povești. Timpul este unul măsurat zilnic de rutina care ne obligă să îi devenim fideli.
Mă număr printre cei care răsfoiesc internetul căutând informații și întâmplări inedite. Dar oamenii au început să gândească uniform, colectiv. Găsesc pe te miri unde o mărturisire, o speculație neobișnuită, și-o însușesc, o distribuie, se mai alătură și alții prin „sfântul like” și „comunitatea” e gata. Intră în concurență cu alte asemenea adunări întemeiate pe idei plagiate. Originalitatea e ce în ce mai greu de găsit .
Mă număr printre cei care au refuzat să facă un doctorat pentru că timpul nu îmi ajungea să îî cunosc pe cei care au scris cărți. Cărți din care îți poți hrani sufletul sau vindeca depresia.
Mă număr printre cei care au multe idei. Și, vă rog să nu faceți gluma aia ieftină: cum se numește un om cu idei? A dat Dostoievski răspunsul pe parcursul a sute de pagini. Eu vorbesc despre idei de filme, idei de cărți, idei de reportaje, idei de campanii, idei despre cum aș vrea să fie ziua și noaptea fiecărui iubitor de frumos, de bine, de adevăr. Nu știu dacă vinovată de toate acestea este copilăria sau meseria. Da. Sunt un reporter de televiziune. Am ales să lucrez într-un singur loc. Am lucrat la talpă.
Iar într-o zi am zis că vreau și eu să pun în online ce gândesc. Nu că trebuie să citească cineva, dar măcar, să îmi pun pentru mine gândurile în ordine, să mă citesc eu pe mine peste zece ani. O să mai fiu aceeași?
Și vă spun că, dacă o să ne citiți și ne veți da follow, o să descoperiți și vorbe despre cărți, și despre oameni, și locuri, și idei, și spații în care să călătoriți, și păreri, și gânduri, și un pic de frumos, și un pic de urât. În fond, există și o estetică a urâtului.
Și lângă noi vor și oamenii de care nu ați auzit dar au povești de spus. Pentru că orice om e o poveste.
Bravo !!