Ne-am obișnuit să privim Delta ca pe locul vacanțelor noastre. Dacă știi să înoți și nu-ți pasă de tânțari dar iți place să mănânci pește, poți declara că este în ordine. După preferință, bani și comodități, iți alegi locul, timpul și durata sejurului. Și apoi te lași răsfățat ,încântat de soare, de apa, de păsări, de canale tăcute și maluri, care se oferă privirii ca niște ființe supuse, dar conștiente de farmecul lor.
Delta este vie, gata să –ți răcolească sufletul cu emoții, făcându-te spectatorul etern al farmecelor ei. Aici, viața curge pe vadul ei nestabilit de nimeni . Cu toate acesta, totul pare că e în nemișcare. Doar firescul timpului ce curge invizibil, ca și viața, dă naștere stărilor sufletești asemănătoare unor puncte de pe harta infinitului .
Aici nu există timp. Dincolo de farmecul locului, e omul. Aici, în Deltă, sunt altfel de oameni, aparent nepăsători la prima întâlnire. cu ei, dezamăgiți că turiștii vin aici mai degrabă pentru peisaje decât pentru ei, cei care locuiesc în această lume necunoscută. Sunt oameni simpli, ce-și ridică sălașurile pe nisipul riveran Dunării, își cultivă peticul de grădină, dau viață pruncilor care le vor continua munca și tradițiile…
AICI e lumea lor, ascunsă ochilor acelora care nu le-au călcat locurile.
Treptat, frumuseţea locurilor trece în plan secund, poveştile concentrîndu-se pe oameni, pe primele aşezări întemeiate şi pe diversitatea celor care au găsit în aceste locuri liniştea şi confortul unei vieţi trăite în acord cu natura. Si, după ce am cunoscut oamenii ei, am decis că e timpul unei campanii. Un prieten mi-a recomandat câțiva fotografi și într-o zi, dis de dimineață,..ne-am întâlnit pentru prima data la urcarea în microbuzul care avea să ne ducă în Deltă. Urma o campanie pentru amenajerea dispensarului din Maliuc și a școlii din Letea.
Am ajuns în Tulcea, apoi am așteptat barca pe pontonul din Maliuc vreo 4 ore ca să înnoptăm în Letea unde aveam să ne începem ziua la răsărit. Despre experiența celor 3 zile trebuia să realizez primul reportaj despre Oamenii Deltei Dar cănd ești jurnalist nu poți lăsă lucrurile așa și te implicit și mai mult.
Era luna mai. M-am întors la Televiziune și m-am apucat de treabă, propunând directorului de atunci, Dana Deac, o campanie.umanitară în Deltă. O expoziție cu fotografiile adunate avea să aibă loc într-unul dintre hotelurile orașului Urmau a fi văndute ,iar cu banii strănși, să cumpărăm materiale de construcție. Dar mulți dintre cei cei care au promis că ne vor susține cauza, nu au venit la eveniment. Toamna se apropia iar eu aveam de pregătit 2 reportaje cu durata de 23 de minute fiecare. Am dat zeci de telefoane, am bătut la porți, nesigură că mi se va deschide. În cele din urmă, am reușit să adun o tonă de materiale de construcție.

În portul din Tulcea, cameramani, sunetiști, reporteri ne-am dat întâlnire și am încărcat, pe o barjă, cele primite din partea firmei Arabesc. Drumul pe apă nu se compară cu nimic. Unul dintre motoarele s-a defectat și nu s-a putut merge mai departe. În această situație, toată echipa noastră a descărcat în bărci încărcătura de pe barjă. Barca pornește alene. Apa clipocește. Când se întâlnește cu o altă barcă, ambele încetinesc, iar barcagii lor se salută.
Omul Deltei este cel de pe maluri. Cel care te privește când treci. Cel care iți pune la dispoziție barca, fie și pentru o sticla de rachiu. Nu-l vezi. Îl folosesti. Iar el primeste de la tine firimiturile cu care îl ademenești, așa cum ai face cu păsările apelor.… El este Delta. O are în genă. Trăieste și moare aici, de câteva mii de ani. Unii pescuiesc, alții stau în așteptarea timpului lor.
Barca înaintează încet pe canale străjuite de sălcii cu plete lungi și bogate, stuf și trunchiuri de copaci ițite deasupra apei. Ne-am întors la Televiziune și am început să creionăm gala pentru OAMENII DELTEI care urma să aibă loc în luna mai a anului care urma.
Să pui în scenă un program de televiziune ai nevoie de o echipă de oameni. De la omul care iți poate garanta că semnalul de frecvență ajunge în carul de reportaje, până la cabina de machiaj, fiecare om este util.
Am realizat 5 evenimente mari pentru oamenii Deltei. In Delta Dunării timpul trece altfel. Distanțele mari dintre sate și depărtarea de civilizația marilor orașe îi fac pe oameni parcă mai răbdători, mai politicoși și mai buni
Mi se pare că, dincolo de oglinda apei, se ascund basmele, legendele, mitologia celor care au locuit cândva, aici .
Dar cea mai frumoasa poveste rămîne cea a copiilor Deltei bucuroși ca au mers cu liftul în hotelul unde erau cazati!