Când sora mea cea mare a venit cu ideea unui blog, nu prea am înțeles ce să caut eu în el. Am două surori talentate, care mănuiesc bine cuvintele în scris și care deja jonglează prin lumea asta. Eu?! Eu sunt makeup artist, deși machioză e varianta neaoșă si pe care o prefer de multe ori atunci când mă prezint cuiva. Și machioză vreau să rămân. Și asta deși drumul pănă aici, nu a avut legatură cu latura mea artistică.
Am terminat Liceul Pedagogic, școala de fete, rigidă, cu uniforma în dungi și profesori stricți, dar și o școala care mi-a modelat educația și înclinația către frumos. M-am pierdut apoi prin holurile facultătii de Litere, am poposit și pe la cea de Istorie, făcusem un drum scurt și incomplet și pe la cea de Regie. Pe doua le-am terminat, dar diplomele lor stau în cutii prăfuite. Însă cele de la machiaj, stau în rame aurii, atărnate pe peretele studioului meu.
Educația m-a facut pedagog, în schimb eu am devenit MACHIOZA !
Sunt inspirată de fiecare persoana pe care o văd; armonizarea frumuseții interioarei cu unicitatea celei fizice a devenit scopul meu final în creație. Tendințele în machiaj se schimbă mereu și fiecare individ are nevoi diferite, așa sa ca eu ascult, comunic și-mi folosesc abilitățile pentru a crea cea mai frumoasă versiune a clientului. Asta fac în salon.
Ce fac însă aici, rămăne de văzut . Însă știu sigur că vreau să împărtașesc cu voi nevoia mea profundă de a mă înconjura de frumos.
De la locuri minunate pe care ador să le descopăr, așa cum am învățat să descopăr istoriile ascunse ale altor lumi, pănă la trucuri pentru femeia din tine care așteaptă să iasă la iveala ca o Cleopatră modernă.
Și pentru că am scris destul despre mine, iar pentru restul , vă las pe voi să mă creionați (dar colorat, vă rog!) aș vrea să vă pun o întrebare: “Tu, te machiezi ? Și dacă DA, de ce? “
Da, ne place să ne machiem, să ne „tencuim” (cum spun răutăcioșii), ne place să cumpărăm rujul ălă fain în culoarea văntului turbat (pe care oricum nu o să-l folosim, dar ii cedăm în magazin), ne place să avem gene mai lungi și mai negre decât orice panteră… ne place de noi și altfel! Iar asta nu e ceva rau.
Și hai să fim sincere, oglinda este prietenul constant al femeilor. Prietenul ăla pe care-l urăști că-ți spune adevarul, dar fără de care nu poti să trăiești.
Mi-am pus de multe ori întrebarea, pentru cine se machiază femeile? Știm că bărbații nu prea agreează „tencuiala” decât dacă e pe perete. și atunci?
Ne machiem oare pentru alte femei?! Ori poate altceva e la mijloc?
Iar de asta mi-am dat seama cand am început să lucrez ca makeup artist.
Când cunosc prima data o clientă, o descopăr nemachiată; intră în cameră ușor stingheră, iar când se așează în fața oglinzii, locul adevarului, atunci încrederea în sine, se micșorează. Noi, femeile, avem puterea „supranaturala” de a hiperboliza totul, începând cu punctul ală mic și negru de pe frunte, pe care-l vedem gigantic, și terminând cu nasul, care oricât de mic ar fi, îl vedem mare. Eu ii zic complexul lui Jackson (umorul meu e ironic, dar și autoironic- vă veți obișnui )
Ce se schimbă pe parcursul orei de makeup, nu e doar culoarea buzelor. Clienta mea pleacă zămbind, are ochii mari și luminoși…. imaginea din oglindă o flatează.
Se iubește mai mult, îi crește încrederea în sine deci ASTA E MOTIVUL!
Machiajul oferă încredere, oricât de natural este. Machiajul ne face ziua mai frumoasă; momentul ăla de terapie, de liniște și plăcere într-o viața agitată. Și nu ar trebui să lași pe nimeni, niciodată să-ți zică altceva. Nu cred în fraza asta dusă la extrem “nu ai nevoie de machiaj să te simți frumoasă“.
O, ba da, ai nevoie de orice crezi tu ca ai nevoie! Că tot trăim în epoca Self-consciousness.
Machiajul nu e o arma ! Machiajul e propria noastră magie . E o treaptă pe care urci tu pe propria ta scara.
Important e să nu uiți să râmăi acolo sus și după demachiere! 🙂
Foarte frumos si bine spus!