Un mesaj în căsuța de email mi-a atras atenția la prima oră a dimineții. Preotul George Oanca îmi trimisese câteva fotografii din Etiopia. Am crezut că nu văd bine.
Cele mai importante momente ale vieții lui au semănat cu o răscruce de drumuri, iar decizia de a urma calea corectă a luat-o, mereu, alături de Dumnezeu.
Oamenii au nevoie să vadă și să simtă că cei care îi conduc sunt aproape de ei, nu numai prin ordine, ci prin împărtășirea acelorași greutăți, printr-o vorbă bună, printr-o încurajare. Când urmează să te instalezi într-o zonă de conflict nu știi cine îți este mai aproape, cerul sau pământul. Să stai printre soldați și să schimbi uniforma pe veșmântul preoțesc e și acest fapt parte a unei realități stranii.
În primele războaie preoții umblau printre răniți să le citească ultima rugăciune. Acum ei îndeplinesc, de fapt, două misiuni. Când am văzut fotografiile primul meu instinct a fost să scriu și să realizez un reportaj. Din păcate a fost imposibil și de plecat dar și pentru a obține aprobările necesare.
Îndeobşte credem că noi singuri ne hotărâm destinul, că suntem stăpâni ai propriei sorţi şi încă din tinereţe ne proiectăm parcursul vieţii, de multe ori în detalii, ignorând cel mai adesea intervenţia a ceea ce credincioşii numesc Pronie, iar agnosticii, hazard.
Nici rosturile unui preot nu se sustrag acestui fapt.
Părintele a plecat din Romania în 1999, pentru că viața l-a împins dincolo de ocean. Trebuia să își salveze primul lui copil printr-o intervenţie chirurgicală pe care s-a oferit să o facă doar dr. Hardy Hendren de la Spitatul de Copii din Boston. A văzut în această întâmplare ajutorul lui Dumnezeu. Şi, chiar dacă şi până atunci credinţa sa fusese puternică, de atunci şi până astăzi ea este aceea care îl ghidează în fiecare zi, prin momente bune și rele.
În 1993, părintele George Oancă primește misiunea de a sluji o comunitate mică și a construi o biserică intr-un sat cu 350 de familii în județul Brăila. Au primul copil. Dar destinul lor le este schimbat și împreună cu soția decid că trebuie să își salveze copilul și părăsesc țara cu destinația America.
Prima misiune ca preot a fost în Las Vegas. Nimic nu i s-a părut mai greu, dar tocmai învăţase că nimic nu e imposibil.
După evenimentele tragice din 11 septembrie a considerat că era timpul să mulțumească Americii pentru binele făcut și si-a dorit să slujească acolo unde alții se temeau să meargă.
Pe lângă misiunea de a sluji la altar și de a dărui românilor aflați departe de casă încrede și speranţă, se alătură armatei americane. Irak (2010), Afganistan (2012, 2014 și 2020), Coreea de Sud (2015) și Etiopia (2019).
Corea (2015), Etiopia (2019), Irak (2010), Afganistan (2012, 2014, 2020) au fost locurile fierbinți în care Părintele George nu a uitat că rugăciunea rostită cu credinţă în faţa lui Dumnezeu împlineşte şi cererile unui ortodox, dar şi pe cele ale unui musulman. Şi-a împlinit misiunea în infernul pe care l-au făcut oamenii pe pământ, dar n-a uitat niciodată că deasupra tuturor stă deschis ochiul lui Dumnezeu, adâncul albastru al cerului. Nimeni nu trece nevăzut.
Părintele George este om cu suflet mare și a ales să fie lângă ai lui camarazi. Ei sunt lângă el la slujbă. El este lângă ei la antrenamente.
Trebuie să aline conştiinţele unor oameni care uneori trebuie să ucidă, trebuie să mângâie şi să îndemne la iertare oameni răniţi de semenii lor, trebuie să vorbească despre Dumnezeu într-un loc în care iubirea de aproape e o ficţiune, dacă aproapele se află în tabăra adversă, un loc în care îndemnul de a intra în biserică poate părea hazardat, dacă el n-ar fi făcut de la un camarad, către alţi camarazi.
Părintele Oancă s-a aflat în Afganistan în perioada pandemiei și ne-a spus că și acolo, chiar dacă suntem în plină pandemie și am fi crezut că războiul s-a oprit pentru ca oamenii să-şi mai tragă sufletul, asta nu s-a întâmplat. Aici, mai mult decât oriunde, îi poţi cere lui Dumnezeu ca unui tata să vină în ajutor. Îi poti explica şi chiar îi poți reproşa. Aici Dumnezeu are chipul acelui părinte care continuă să crească Omenirea-copil rebel.
Ai nimănui în lume, ai lui Dumnezeu în Biserică.
E complicat de explicat în cuvinte simple cum acţionează încleştarea de forţe care a schimbat dramatic viaţa celor pe care se desfăşoară teatrele de război.
Luminos este pământul când năvălesc razele soarelui din toate părțile peste întinderile lui nesfărșite.
Luminos este omul care ştie să le arate şi altora acest miracol, făcându-i să-l vadă, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în jur. Părintele George merge pe acest drum şi continuă să îşi scrie povestea.
