Nu cred că există vreo persoană căreia să-i fie indiferentă ideea de călătorie.
Dintotdeauna mi-a plăcut să călătoresc şi am avut ocazia să văd câteva din locurile dorite.
De aproximativ zece ani, nu trece vară fără să nu ajung în Grecia.
Fie cu avionul, fie cu maşina ori motorul.
Cu motocicleta este cel mai frumos, pentru că, nu doar
vezi ,ci şi simţi, miroşi, auzi.
În timpul pandemiei nu am reuşit să ajung în Grecia, aşa că anul acesta, nici nu am așteptat să se încălzească bine, că am şi poposit în Sithonia.
Eu nu o să vă dau detalii istorice ori geografice despre acest loc, dar o să vă povestesc cum se vede o vacanță la
mare când plouă…
Ştiu că pentru unii dintre voi, ploaia poate însemna un final de concediu, însă nu și pentru mine.
Şi mai ales când sunt înconjurată de mare și de munte.
Ce poate să fie mai frumos decât ploaia de vară în pădure?
În zilele ploioase am luat la pas satele vechi, bisericile părăsite, potecile ude, înarmată cu un binoclu și o sticlă
cu apă.
Căldura a fost de partea mea, deşi uneori, ploaia deranja liniştea din pădure.
După fiecare furtună, alergam spre plajă.
Nisipul era uscat la suprafață, însă când te afundai în el, descopereai cât e de rece.
Valurile mă ademeneau să intru printre ele, însă curajul nu a pus stăpânire pe mine.
Şi soarele… cum mă îmbrăca el în raze calde.
Partenerul perfect pe o plajă pustie